Treceți la conținutul principal

nimic

Aș vrea să pot ierta. Știu că purtîndu-le ranchiună celor care m-au rănit, nu-mi fac rău decît mie.
Nu sînt omul care să intorc obrazul a doua oară, de aceea e atîta ordine și disciplină, iar uneori atata haos si dezordine  în lumea asta a mea, pentru ca ma chinui sa uit si sa iert.
Ce e mai dureros este faptul ca-mi place.Mi-e bine așa. N-am nevoie să fiu ridicată în slăvi, la fel cum n-am nevoie de sfaturi n-am nevoie de critici. Îmi duc crucea în ritmul meu,  în îndoieli și neliniști,ca ”un retard izolat de lume”ce sînt.
 Luptînd cu propriile-mi himere, atîrnînd de propriile-mi vise , hrănindu-mă cu propriile-mi speranțe, murind poate așteptînd.
Viața asta  îmi aparține mie si nu vreau sa traiesc pentru a-i face multumiti pe ceilalti.

Comentarii

  1. Nu trebuie sa-ti placa decat tie. Chiar daca uneori nu e nimic cum te asteptai, si poate asta te dezamageste, dar trebuie sa privesti inainte si sa mergi mai departe.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

scrisoare

iulie , 2016 Hey ,sunt  eu, A . Nu m-am schimbat cu nimic, as spune. Cel putin in ochii unora. In oglinda mea, sincer , nu mai recunosc cu fiecare zi ce trece. A trecut un an deja, un an si aproape o luna de cand mi-am pierdut iubitul si cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodata.  Uneori am plans,m-am cufundat in stari depresive din care cu greu ma puteam trezi,  iar alteori am incercat sa-mi umplu golul ce-l aveam in suflet cu alte persoane, alte suflete care nu imi erau nici pe departe potrivite, doar incercand sa imi alin dorul, am mangaiat  chipuri straine. si ma durea de fiecare data cand incercam sa accept adevarul ca sansele de a te regasi sunt nule. iarta-ma...m-am amagit adesea cum ca m-as fi indragostit chiar, sperand ca doar asa ma pot elibera de toata nefericirea ce o traiam. dar, n-am facut decat o alta greseala . Proasta, stiu.  ai spune. si naiva in final.  am plecat.si nimeni nu m-a oprit. nimeni n-a insistat sa mai stau macar o ...

tic-tac, tic-tic-tic-tac.

Unu-doi. Unu-doi.Unu-doi. Unu-doi. Si-apoi o iau de la capat. habar nu am ce numar, dar nu trec niciodata de doi. Simt ca sunt foarte aproape de un accident vascular cerebral. Nervii ma dor din ce in ce mai tare iar limba parca-mi amorteste... Ar fi liniste , oare? Aiurea... Muzica-mi sparge timpanele. Cafeaua a fost peste masura, iar tigarile prea multe. M-am tuns cu foarfeca de bucatarie . singura,in miezul noptii asa cum obisnuiesc sa o fac de un an incoace .  e o placere. " Totul e trecator" , imi zic. Imi intind picioarele , ma las pe spate... si de plictiseala imi detonez o  aripa. bum! imi bag pula, zic... tic-tac, tic-tac... tic-tic- tic-tac ... tic-tac, tic-tac. totusi , cred ca mi-ar sta mai bine cheala, imi zic. tic-tic-tic-tic....