iluzie

 L-am revăzut pentru câteva momente prin ochii vărului său. pentru o clipă  m-am teleportat in trecut. L-am sărutat. Într-o secundă mi-au trecut prin minte imagini pe care le-am păstrat în suflet din cele mai frumoase momente ale adolescenței mele. 
 ”Cît de dulci pot fi iluziile, le simți amarăciunea doar cînd ești sincer cu tine !”, mi-am spus în gînd.
Și  am deschis ochii - Nu era el...
”L-ai salutat pe C din partea mea?” , l-am întrebat.
”Da , mi-a zis să te salut din partea lui dacă mă întîlnesc cu tine .Altceva ...îți dai seama acum  cînd e un copil la mijloc...nu poate.”
 Mi se umplură ochii de lacrimi ... dar n-am vrut să mă observe și-am schițat un zîmbet cu toată neputința mea . 
” Și el cum e, bine?”,  l-am intrebat.
”Da... e bine. ” 
     Aș fi vrut să mă bucur pentru el, dar n-am putut. 
”Tu ești bine?”
”Da... ” , i-am răspuns. Dar am mințit.