Dimineaţă tîrzie de toamnă. , Ana stătea imbodolita pe podul din faţa porţii bunicilor . era prea devreme să-şi găsească vreun tovarăş de joacă pe-afară . stătea singură, oglindindu-se in paraul care izvora chiar din faţa casei lor, de sub o salcie batrana cu pletele-n pamant.
"nu se termină niciodată pîrîul ăsta. incepe de aici si curge spre infinit" îşi spune
" cand voi fi un pic mai mare, am sa-i urmez cursul , sa vad spre ce lumi ma va purta."
zăreşte în capătul maidanului o bătrînică care venea încet purtînd pe umăr un băţ de capetele căruia erau legate două desagi . Ninica, aşa ii spuneau cei din familie... venea de la piaţă. plecase înainte de răsărit. fata strigă la ea iar bătrana cum o auzi se opri în loc şi îi făcu semn cu mîna să meargă la ea. copila bucuroasă, alerga grăbită la Ninica despre care stia ca nu se intorcea niciodata acasă cu mîinile goale. Ajunsă in sfarsit acasă, bătrîna ,ostenită, isi lasa jos de pe spate băţul în care erau agăţate cele două traiste ,se aşeaza pe prispa casei să-şi tragă sufletul şi scoate o punguţă cu cîteva bomboane mentolate din care ii dă copiliţei .
se citea pe chipul ei bunătate şi dragoste. zîmbea întruna şi vorbea parca pe limba copilei cu o voce dulce, suavă iar aceasta se simţea în siguranţă in preajma batranei.
Ana avea trei ani atunci , iar aceasta avea să rămînă cea mai veche amintire a ei.
Timpul a trecut pe nesimtite de atunci. Acum Ana poarta si ea in spate un bat de care atarna doua desagi. in cea din fata isi tine visele, iar in cea din spate isi cară amărăciunea. pe zi ce trece desaga cu vise devine tot mai usoara, in timp ce amaraciunea-i apasa tot mai greu pe umeri.
Vantul sufla puternic dinspre cimitir.
Sunt zile in care Ana isi lasă desagele de pe spate , stă ore întregi pe pod, se oglindeste in apa si asteaptă...
Ana a crescut demult. Si a plecat in lume.
in drumul ei , traieste . muta munti, dar uneori se impiedica de pietre.
uneori clacheaza, se retrage tot mai mult de lume, isi linge ranile in tacere, apoi isi vede de drum ,de fiecare data mai puternica ca inainte.
" imi voi gasi echilibrul doar atunci cand dezamagirile nu vor mai fi pe masura viselor mele " isi spune . si merge mai departe.
"nu se termină niciodată pîrîul ăsta. incepe de aici si curge spre infinit" îşi spune
" cand voi fi un pic mai mare, am sa-i urmez cursul , sa vad spre ce lumi ma va purta."
zăreşte în capătul maidanului o bătrînică care venea încet purtînd pe umăr un băţ de capetele căruia erau legate două desagi . Ninica, aşa ii spuneau cei din familie... venea de la piaţă. plecase înainte de răsărit. fata strigă la ea iar bătrana cum o auzi se opri în loc şi îi făcu semn cu mîna să meargă la ea. copila bucuroasă, alerga grăbită la Ninica despre care stia ca nu se intorcea niciodata acasă cu mîinile goale. Ajunsă in sfarsit acasă, bătrîna ,ostenită, isi lasa jos de pe spate băţul în care erau agăţate cele două traiste ,se aşeaza pe prispa casei să-şi tragă sufletul şi scoate o punguţă cu cîteva bomboane mentolate din care ii dă copiliţei .
se citea pe chipul ei bunătate şi dragoste. zîmbea întruna şi vorbea parca pe limba copilei cu o voce dulce, suavă iar aceasta se simţea în siguranţă in preajma batranei.
Ana avea trei ani atunci , iar aceasta avea să rămînă cea mai veche amintire a ei.
Timpul a trecut pe nesimtite de atunci. Acum Ana poarta si ea in spate un bat de care atarna doua desagi. in cea din fata isi tine visele, iar in cea din spate isi cară amărăciunea. pe zi ce trece desaga cu vise devine tot mai usoara, in timp ce amaraciunea-i apasa tot mai greu pe umeri.
Vantul sufla puternic dinspre cimitir.
Sunt zile in care Ana isi lasă desagele de pe spate , stă ore întregi pe pod, se oglindeste in apa si asteaptă...
Ana a crescut demult. Si a plecat in lume.
in drumul ei , traieste . muta munti, dar uneori se impiedica de pietre.
uneori clacheaza, se retrage tot mai mult de lume, isi linge ranile in tacere, apoi isi vede de drum ,de fiecare data mai puternica ca inainte.
" imi voi gasi echilibrul doar atunci cand dezamagirile nu vor mai fi pe masura viselor mele " isi spune . si merge mai departe.
Comentarii
Trimiteți un comentariu