dimineti

Prima zi din an a surprins-o pe Emma traversînd orașul de la un capăt la altul, oraș in care avea cele mai frumoase amintiri. În T.O terminase liceul in urmă cu cîțiva ani. străzile orașului ii stiau tristetile , fericirile, indoielile, nemultumirile . si intre blocurile acelea de un gri cenusiu, locuia Catalin. intorcea capul de fiecare dată cînd trecea prin vecinătate, sperînd să observe vreo miscare prin ferestrele prafuite ale garsonierei lui. Cătălin îi fusese coleg de clasă in liceu timp de un an, timp in care cei doi nu se puteau suporta. se certau  zilnic, pentru Emma devenise un coșmar. Era un băiat impunător, înalt, cu ochii verzi,  cu alură de sportiv. mergea la sală si juca fotbal in sala de sport a școlii.  Locuia singur intr-o garsonieră vizavi de liceu. Părinții divorțaseră cînd el avea doar cinci ani. Rămăsese cu mama sa.  iar de cînd acesta plecase in Italia , era mai tot timpul singur.  isi făcuse un cerc de prieteni cu care împărțea tot ce avea. prietenii ii erau familia, spunea mereu. Era inteligent, poate cel mai inteligent din clasă, dar nu avea niciun interes pentru școală și lipsea cu zilele .   cînd întra țanțoș în clasă, se făcea brusc liniște. nimeni nu mai vorbea, nimeni nu se mai misca.  ”Cine se crede ăsta”? se intreba mereu Emma scîrbită de ifosele colegului. cîteodată il mai suna seara să-i ceară vreun CD cu muzică.alterori il intreba de teme.  erau doar pretexte. in sinea ei il plăcea. dar nici măcar ei insăși nu-și recunoștea asta.  il ura.  Se ruga  să rămînă repetent, doar ca să scape de bădărăniile lui, deși tot ea era cea care îl ajuta la teze.   in vacanța de vară, Emma primește o veste de la o prietenă : Cătălin rămăsese repetent. se simțea vinovată. și-ar fi dorit să dea timpul înapoi...ar fi putut să-și implore diriginta să-i motiveze din absențe și să-l ierte pentru toate obrăzniciile . dar era prea tîrziu.   știa  acum că fără Cătălin, colegul impertinent, viata ii va deveni monotonă. stia că-i va duce dorul.
își amintește cum la sfîrșit de an,il ajutase să ia o notă de șapte  la teza de la franceză, notă care avea să-l scape de corigența la materia respectivă.  ”merci” i-a soptit Emmei atunci, aceasta intelegînd că dincolo de aparențe, Cătălin cunoștea valoarea unui simplu ”mulțumesc”.  
 in vacanța de vară cei doi s-au întîlnit, s-au indrăgostit si s-au iubit . toată ura se transformase rapid in iubire .
   Mira, fosta iubită al lui Cătălin , avea să strice totul. i-a spus Emmei  că ar inca mai avea  o relatie cu Catalin si ca acesta ii povestise totul. 
Trecuse o luna de atunci , timp in care nu s-au mai vazut.  a renunțat in cele din urmă ,deși il iubea cu toata fiinta sa. Catalin a plecat in Italia. Au mai vorbit pe messenger o perioada. un an, doi. apoi a aflat că acesta așteapta un copil. stia ca  nu mai era nimic de făcut. dar incă il iubea. si-l va iubi  poate pentru totdeauna.


 trecut-au cinci ani de cînd nu l-a mai văzut. mult timp, s-ar spune. si totusi  ori de cîte ori trece prin T.O toate aceste amintiri prind viață. cum ar putea să-l uite cînd totul in jur ii vorbeste despre el? si-a propus la sfîrșit de 2014 să dea uitării trecutul, să inceapă anul cu o inimă nouă. fără amintiri, fără regrete, fără iluzii.  
”de ce tocmai in T.O să mă prindă prima zi din an?” se intreba 
”de ce trebuia sa o intîlnesc tocmai pe Mira cînd mi-am propus să dau uitării totul? de ce oricît de mult mă străduiesc să uit, de fiecare dată intervine ceva care să mă răvășească?”
 Să fi fost un semn această coincidență? are să-l revadă curînd pe Cătălin ? sau poate va reuși să și-l scoată definitiv din minte?știa că nimic nu-i întîmplător.
Au trecut două săptămîni de atunci.  Emma se trezește in fiecare dimineață la șapte.își bea cafeaua, fumează o țigară si  cade pe gînduri . își face planuri pentru fiecare zi: cum se va îmbraca, unde o sa mearga, ce-o să gătească pentru cină. 
 " azi o să mă trezesc la viață!" își spune zilnic de aproape două luni. Dar nu iese niciodată din camera in care se sufocă .nu se mai suportă. se privește în oglindă si nu se recunoaște. își vede zîmbetul doar în fotografiile de pe perete . 
 ”măști! n-am fost niciodată fericită.” își privește mîinile aruncate haotic in jurul corpului ...par să nu-i aparțină nici ele. 
"Sînt nebună. Sînt de-a dreptul nebună" își zice. "Dar o să-mi revin. " ”uită-l! el te-a uitat de mult! are o familie, un copil,e fericit acum. poate nici nu te-a iubit vreodată. poate a vrut doar să se răzbune pe tine, colega antipatică , făcîndu-te să te indrăgostesti de el ca mai apoi să te lase cu ochii in soare. proasto! ”  isi spune zvîrcolindu-se in pat, posedată parcă de amintirea lui. și-adoarme ghemuită in așternuturile reci.
visele ei n-au limite.nici timp.nici spatiu.se poate teleporta oriunde.  doar că se trezește  in același loc, pustie .
" sunt ca o papusa stricata, cu ochii cazuti inauntru."