Treceți la conținutul principal

Again

Las totul si plec. Plang fara sa ma vada nimeni si plec, stiind ca oamenii puternici  plang, asta ma consoleaza. Mi-e teama, dar de ce sa-mi fie? ce mi s-ar putea intampla mai rau decat sa raman aici si sa ma zbat ca un peste pe uscat nestiind incotro s-o apuc? mi-am strans lucrurile, hainele mi le-am ingramadit in toate locurile libere din sifonierul bunicii. cartile mi le-am aranjat frumos , imi iau ramas-bun  in fiecare zi de la toate privindu-le cu un gust amar .
Plec, dispar un timp din peisajul in care nici macar nu sunt prezenta.  
Si las in urma ce? Dar cu mine ce sa iau?   Las in urma vise care poate nu mi-au apartinut niciodata.  
Iubirea ... bucurandu-se poate de iluzia libertatii. iar eu, inghitindu-mi lacrimile. asa mi-a fost dat sa traiesc.


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

iluzie

  L-am revăzut pentru câteva momente prin ochii vărului său. pentru o clipă  m-am teleportat in trecut. L-am sărutat. Într-o secundă mi-au trecut prin minte imagini pe care le-am păstrat în suflet din cele mai frumoase momente ale adolescenței mele.    ”Cît de dulci pot fi iluziile, le simți amarăciunea doar cînd ești sincer cu tine !” , mi-am spus în gînd. Și  am deschis ochii - Nu era el... ”L-ai salutat pe C din partea mea?” , l-am întrebat. ”Da , mi-a zis să te salut din partea lui dacă mă întîlnesc cu tine .Altceva ...îți dai seama acum  cînd e un copil la mijloc...nu poate.”   Mi se umplură ochii de lacrimi ... dar n-am vrut să mă observe și-am schițat un zîmbet cu toată neputința mea .  ” Și el cum e, bine?”,   l-am intrebat. ”Da... e bine. ”        Aș fi vrut să mă bucur pentru el, dar n-am putut.  ”Tu ești bine?” ”Da... ” , i-am răspuns. Dar am mințit.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
Le aud din nou. Aceleasi voci...  nu reusesc sa le deslusesc .devin din ce in ce mai puternice. ma poarta haotic in viitor, apoi ma arunca in trecut , ca si cum prezentul nici n-ar exista. flash-uri , amintiri, intrebari, raspunsuri , presupuneri, certitudini...  am obosit. 
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Mă gîndeam

  ”Nu se intampla niciodată nimic interesant. Nimic. Oamenii erau limitați si neîncrezatori. Toti la fel. Iar eu eram nevoit să trăiesc cu aceste capete de gumă pentru restul vieții mele. Mă gîndeam. ” Charles Bukowski
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe