L-am revăzut pentru câteva momente prin ochii vărului său. pentru o clipă m-am teleportat in trecut. L-am sărutat. Într-o secundă mi-au trecut prin minte imagini pe care le-am păstrat în suflet din cele mai frumoase momente ale adolescenței mele. ”Cît de dulci pot fi iluziile, le simți amarăciunea doar cînd ești sincer cu tine !” , mi-am spus în gînd. Și am deschis ochii - Nu era el... ”L-ai salutat pe C din partea mea?” , l-am întrebat. ”Da , mi-a zis să te salut din partea lui dacă mă întîlnesc cu tine .Altceva ...îți dai seama acum cînd e un copil la mijloc...nu poate.” Mi se umplură ochii de lacrimi ... dar n-am vrut să mă observe și-am schițat un zîmbet cu toată neputința mea . ” Și el cum e, bine?”, l-am intrebat. ”Da... e bine. ” Aș fi vrut să mă bucur pentru el, dar n-am putut. ”Tu ești bine?” ”Da... ” , i-am răspuns. Dar am mințit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu