Ana`m`nesia

 Îl privesc încontinuu de parcă aș vrea să-i intipăresc chipul in pleopele mele pentru intotdeauna. Il privesc dormind, mîncînd, visînd... Il privesc in timp ce oftează fără să-mi spună motivul, in timp ce el face acelasi lucru: mă priveste pierdut si vrea să țină timpul in loc.

 Intodeauna mi-au placut inceputurile . Mi-a placut inceputul acestei relatii ... si ori de cate ori mi-a fost dor de fericirea acelui inceput, am pus capat doar ca mai apoi sa avem parte de un nou inceput de fiecare data mai frumos decat cel din urma.  El ma iubeste. Vad asta in ochii lui ce ma privesc in primele ore ale diminetii, vad asta in grija ce mi-o poarta zi de zi , in noptile reci in care imi acopera spatele cu o imbratisare.Ma iubeste. Si-l iubesc. Dar trebuie sa plec. Iar cand ma voi intoarce, nimic nu va mai fi la fel. Ne vom iubi mai mult, pentru intotdeauna. Si totusi uneori mă cuprinde teama,imi plange sufletul si toate mă dor...  Ce ma fac , Doamne? Spune-mi ce ma fac?      

Las totul si plec. Plang fara sa ma vada nimeni si plec, stiind ca oamenii puternici  plang, asta ma consoleaza. Mi-e teama, dar de ce sa-mi fie? ce mi s-ar putea intampla mai rau decat sa raman aici si sa ma zbat ca un peste pe uscat nestiind incotro s-o apuc? mi-am strans lucrurile, hainele mi le-am ingramadit in toate locurile libere din sifonierul bunicii. cartile mi le-am aranjat frumos , imi iau ramas-bun  in fiecare zi de la toate privindu-le cu un gust amar . Plec, dispar un timp din peisajul in care nici macar nu sunt prezenta.   Si las in urma ce? Dar cu mine ce sa iau?   Las in urma vise care poate nu mi-au apartinut niciodata.   Iubirea ... bucurandu-se poate de iluzia libertatii. iar eu, inghitindu-mi lacrimile. asa mi-a fost dat sa traiesc.