Treceți la conținutul principal

scrisoare

iulie , 2016

Hey ,sunt  eu, A . Nu m-am schimbat cu nimic, as spune. Cel putin in ochii unora. In oglinda mea, sincer , nu mai recunosc cu fiecare zi ce trece. A trecut un an deja, un an si aproape o luna de cand mi-am pierdut iubitul si cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodata.  Uneori am plans,m-am cufundat in stari depresive din care cu greu ma puteam trezi,  iar alteori am incercat sa-mi umplu golul ce-l aveam in suflet cu alte persoane, alte suflete care nu imi erau nici pe departe potrivite, doar incercand sa imi alin dorul, am mangaiat  chipuri straine. si ma durea de fiecare data cand incercam sa accept adevarul ca sansele de a te regasi sunt nule. iarta-ma...m-am amagit adesea cum ca m-as fi indragostit chiar, sperand ca doar asa ma pot elibera de toata nefericirea ce o traiam. dar, n-am facut decat o alta greseala . Proasta, stiu.  ai spune. si naiva in final.  am plecat.si nimeni nu m-a oprit. nimeni n-a insistat sa mai stau macar o secunda, sa ne rezolvam problemele, asa cum se intampla cand noi ne mai certam.  nimeni n-a mai plans, nimeni n-a mai dat cu pumnii in pereti.nimeni n-a mai spus "iarta-ma", nimeni nu m-a mai oprit sarutandu-ma atunci cand poate meritam o palma. acum stiu ca orice as face, trebuie sa imi ascult instinctul. acum stiu ca vorbele nu isi au nici un rost atunci cand faptele le contrazic. 
am gresit. am vrut sa te uit, iarta-ma... acum stiu ca acest lucru e imposibil. tot ce pot face , e sa convietuiesc cu durerea ce o am in suflet. n-am cum sa te uit, as pierde tot astfel. amintirile noastre imi sunt sfinte. iti port la gat lantisorul ce ti l-am daruit in ziua in care ai implinit 18 ani  , iti amintesti? eram sus pe Magura. fusesem si la manastire atunci... parca a fost ieri. . mi-e dor de tine... dar ce pot face? decat sa iti duc dorul la nesfarsit. si sa mai vars cate o lacrima atunci cand nimeni nu ma vede.
Noptile in care imi apari senin in vis si imi zambesti  , as vrea sa dureze la nesfarsit. Stiu ca imi esti alaturi, nu m-ai uitat asa cum nici eu nu am facut-o. Ma indrumi si ma ocrotesti , Te simt. si iti multumesc pentru asta.
Acum ratacesc din nou.. cautand sa imi ascult inima ... dar e ostenita , a obosit de cand nu o mai ascult si-mi ticaie parca degeaba in piept.
Dar imi mai dau o sansa.imi mai dau o sansa pentru ca o merit.  Nu voi inceta sa sper ca intr-o zi voi intalni pe cineva care sa ma iubeasca cel putin un sfert din cat m-ai iubit tu. sa imi fie alaturi nu doar atunci cand zambesc, dar si atunci cand inima imi plange. Si-atunci , iti voi multumi din nou. Promit ca-mi voi deschide de doua ori ochii inainte si nu voi mai permite nimanui sa ma dezamageasca. pentru ca tu n-ai permite asta. iti doresti doar sa ma vezi fericita asa cum ai facut-o dintodeauna. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mă gîndeam

  ”Nu se intampla niciodată nimic interesant. Nimic. Oamenii erau limitați si neîncrezatori. Toti la fel. Iar eu eram nevoit să trăiesc cu aceste capete de gumă pentru restul vieții mele. Mă gîndeam. ” Charles Bukowski

iluzie

  L-am revăzut pentru câteva momente prin ochii vărului său. pentru o clipă  m-am teleportat in trecut. L-am sărutat. Într-o secundă mi-au trecut prin minte imagini pe care le-am păstrat în suflet din cele mai frumoase momente ale adolescenței mele.    ”Cît de dulci pot fi iluziile, le simți amarăciunea doar cînd ești sincer cu tine !” , mi-am spus în gînd. Și  am deschis ochii - Nu era el... ”L-ai salutat pe C din partea mea?” , l-am întrebat. ”Da , mi-a zis să te salut din partea lui dacă mă întîlnesc cu tine .Altceva ...îți dai seama acum  cînd e un copil la mijloc...nu poate.”   Mi se umplură ochii de lacrimi ... dar n-am vrut să mă observe și-am schițat un zîmbet cu toată neputința mea .  ” Și el cum e, bine?”,   l-am intrebat. ”Da... e bine. ”        Aș fi vrut să mă bucur pentru el, dar n-am putut.  ”Tu ești bine?” ”Da... ” , i-am răspuns. Dar am mințit.
Le aud din nou. Aceleasi voci...  nu reusesc sa le deslusesc .devin din ce in ce mai puternice. ma poarta haotic in viitor, apoi ma arunca in trecut , ca si cum prezentul nici n-ar exista. flash-uri , amintiri, intrebari, raspunsuri , presupuneri, certitudini...  am obosit.