Treceți la conținutul principal

De ce?

 Ok,hai să facem un pact : Nu te voi mai aştepta in fiecare noapte pînă dimineaţa, voi  dormi , nu voi mai sta trează ca pînă acum , te voi aştepta... numai să te ştiu venind .  Te voi îmbrăţişa şi nu te voi mai certa ca pînă acum. Te voi lăsa să dormi , nu te voi întreba unde şi cu cine ai fost . Nu te voi întreba dacă mă iubeşti , nu te voi întreba nimic. Te voi strînge la piept şi te voi iubi ...dar tu, numai să vii ...
Nu mă lăsa să te caut in ochii altui străin. Nu mă lăsa să te caut în braţele altcuiva. Nu mă lăsa... Vino oricînd, dar vino.  Zîmbeşte-mi . Zîmbeşte-mi! Spune-mi ce-a rămas din tot ce-a  fost intre noi. Spune-mi ce voi face eu. Spune-mi încotro s-o apuc! " Dacă aş muri într-o zi , ce vei face?" Te întrebam uneori fără să-mi imaginez vreodată că cel care va pleca primul vei  fi tu de fapt.   Şi acum mă întrebi : ce voi face fără tine? Să-ţi răspund ? M-am stins odată cu tine. Am rămas doar o umbră pe pămînt .  Spune-mi tu ce mă fac?  Mă vezi? Mă auzi?   Ce-o fi fost în mintea ta? Cum ai putut? Cum ai putut să pleci? Dacă m-ai iubit atît de mult, cum ai putut să mă laşi?Ce Dumnezeu mi te-a luat?As da orice doar să te mai strîng în braţe odată.   Unde eşti? Spune-mi! Mă vezi? Mă auzi?   Sînt doar o descreierată. Unde eşti? Spune-mi? Eşti aici? Nu te văd , nu te aud , nu te simt.  M-ai lăsat singura.  Nu cred. Nu, tu n-ai murit. Nu-i adevărat ....  Spune-mi ceva! Atît de mult m-ai iubit...  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mă gîndeam

  ”Nu se intampla niciodată nimic interesant. Nimic. Oamenii erau limitați si neîncrezatori. Toti la fel. Iar eu eram nevoit să trăiesc cu aceste capete de gumă pentru restul vieții mele. Mă gîndeam. ” Charles Bukowski

iluzie

  L-am revăzut pentru câteva momente prin ochii vărului său. pentru o clipă  m-am teleportat in trecut. L-am sărutat. Într-o secundă mi-au trecut prin minte imagini pe care le-am păstrat în suflet din cele mai frumoase momente ale adolescenței mele.    ”Cît de dulci pot fi iluziile, le simți amarăciunea doar cînd ești sincer cu tine !” , mi-am spus în gînd. Și  am deschis ochii - Nu era el... ”L-ai salutat pe C din partea mea?” , l-am întrebat. ”Da , mi-a zis să te salut din partea lui dacă mă întîlnesc cu tine .Altceva ...îți dai seama acum  cînd e un copil la mijloc...nu poate.”   Mi se umplură ochii de lacrimi ... dar n-am vrut să mă observe și-am schițat un zîmbet cu toată neputința mea .  ” Și el cum e, bine?”,   l-am intrebat. ”Da... e bine. ”        Aș fi vrut să mă bucur pentru el, dar n-am putut.  ”Tu ești bine?” ”Da... ” , i-am răspuns. Dar am mințit.
Le aud din nou. Aceleasi voci...  nu reusesc sa le deslusesc .devin din ce in ce mai puternice. ma poarta haotic in viitor, apoi ma arunca in trecut , ca si cum prezentul nici n-ar exista. flash-uri , amintiri, intrebari, raspunsuri , presupuneri, certitudini...  am obosit.