in care iti eram mireasa

Te-am visat in haine de sarbatoare. imi zambeai fericit iar eu.... eram frumoasa in rochia de mireasa mototolita parca de atatea pacate. Iti eram mireasa... in jurul nostru multimea sosotea. unii ne zambeau, iar altii parca ...se inecau in lacrimi. ne erau toti prieteni , chiar si cei cu care n-am schimbat o vorba vreodata atunci ne erau prieteni. iar eu te urmam fericita fara sa-mi pese de nimic...
Acum privesc pierduta inspre cimitir . Ascult linistea indepartata a mormintelor in care se odihnesc cine stie de cata vreme alte suflete ca mine si ca tine. Mi-e teama sa ma apropii. Stiu ca esti acolo , iar eu... nu mai pot face nimic pentru tine.
Asteapta-ma ... "va veni si vremea aia"...
Tacere... muzica si somn, din care... sper sa nu ma mai trezesc vreodata.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

iluzie

L-am revăzut pentru câteva momente prin ochii vărului său. pentru o clipă m-am teleportat in trecut. L-am sărutat. Într-o secundă mi-au trecut prin minte imagini pe care le-am păstrat în suflet din cele mai frumoase momente ale adolescenței mele. ”Cît de dulci pot fi iluziile, le simți amarăciunea doar cînd ești sincer cu tine !” , mi-am spus în gînd. Și am deschis ochii - Nu era el... ”L-ai salutat pe C din partea mea?” , l-am întrebat. ”Da , mi-a zis să te salut din partea lui dacă mă întîlnesc cu tine .Altceva ...îți dai seama acum cînd e un copil la mijloc...nu poate.” Mi se umplură ochii de lacrimi ... dar n-am vrut să mă observe și-am schițat un zîmbet cu toată neputința mea . ” Și el cum e, bine?”, l-am intrebat. ”Da... e bine. ” Aș fi vrut să mă bucur pentru el, dar n-am putut. ”Tu ești bine?” ”Da... ” , i-am răspuns. Dar am mințit.

Citiți mai multe

Le aud din nou. Aceleasi voci... nu reusesc sa le deslusesc .devin din ce in ce mai puternice. ma poarta haotic in viitor, apoi ma arunca in trecut , ca si cum prezentul nici n-ar exista. flash-uri , amintiri, intrebari, raspunsuri , presupuneri, certitudini... am obosit.

Citiți mai multe

Mă gîndeam

”Nu se intampla niciodată nimic interesant. Nimic. Oamenii erau limitați si neîncrezatori. Toti la fel. Iar eu eram nevoit să trăiesc cu aceste capete de gumă pentru restul vieții mele. Mă gîndeam. ” Charles Bukowski

Citiți mai multe

Ana`m`nesia

Faceți căutări pe acest blog